Sfinxul din Ciucaș. Despre fotografie și alte descoperiri.

Start Reading

16 decembrie 2020. Cu un an în urmă și doar două luni înainte de pandemie, apusul m-ar fi prins stând cuminte în casă, pe canapea, visând la locuri exotice și cu mult mai multe grade în termometre.

Mă consider unul dintre norocoși, în lupta cu virusul ăsta nebun. M-a schimbat. M-a scos din visare și m-a dus în realitate. Mi-a luat gândul de la palmieri și m-a plimbat printre brazi. Mi-a purtat picioarele prin munți și văi, delte și creste. Toate ale noastre! Mi-a arătat România ascunsă până acum de privirea mea și, cel mai important, m-a conectat cu vechea-mi pasiune, fotografia. M-a transpus de la „portrait” și „street photography” la „landscape” și „wildlife”. Sau, altfel zis, m-a dus pe drumul „de la comoditate la anduranță”.

Vara și începutul toamnei m-au trezit în multe dimineți odată cu soarele, pe barcă, prin tufișuri, să urmăresc în tăcere egrete, pescărași albaștri și corcodei cu boboci în… Citește în continuare pe National Geographic Romania

Lasă un răspuns

We use cookies to give you the best online experience. By agreeing you accept the use of cookies in accordance with our cookie policy.