Spune-mi că ești fotograf fără să-mi spui că ești fotograf
Câteodată văd ceva ce mă țintuiește în loc. Vreau să “scriu” sau să “spun” ceva despre ce văd, dar deodată intervine ceva. Imaginea aia vrea să spună ceva despre ea. Și eu o las. Mă dau deoparte, și mă las purtat în poveste, de povestea spusă de ei… Câteodată sunt martor cu “mărturie” alteori fără “mărturie”. Când am noroc de “mărturie”, surprind printr-un discret click, schimbarea luminii, și a lor, a alcătuirii, și a perspectivei. Le capturez forma dar nu le uit perspectiva “zborului”. Imaginea e captată de mecanism, dar “poezia și muzica” vine din noi. Am extras ceva din locul acela, ca să vorbesc despre și cu el.
Ai început să fotografiezi în 2008. Cum a evoluat fotografia ta în acest timp și, mai ales, cum vezi acum natura, după 15 ani?
Am “fotografiat” de fapt cu ochii și cu inima de când mă știu. Și mă știu de ceva vreme😁. Fotografia a evoluat împreună cu mine. Sper că nu în ordinea asta…😁. Natura o văd ca și acum 15 ani, adică tot cu ochii!! Dar, evoluând am înțeles că trebuie să muncești cu aparatul în mână și că o fotografie are pe lângă tehnică, emoție și sinceritate, autenticitate și multă implicare. Spre exemplificare, într-o fotografie cu natura pe care o îndrăgești, e o imagine în care se vede că și natura te-a îndrăgit pe tine. Ce cauți, te caută. Într-o fotografie cu Munții Bucegi vândută la Poșta Română, vezi cel mult puțină tehnică, dar cu zero implicare și zero emoție.
Fotografia e jobul tău full time sau ai și o altă meserie?
Da.😁
Povestește-mi întâmplarea preferată cu o viețuitoare
Vulpea norocoasă și vânătorul ghinionist!
Zi însorită de noiembrie. La marginea unui câmp o vulpe încearcă să vâneze. În liniștea tulburată doar de rafala aparatului foto aud o mașină oprind. Cu stupoare observ un individ îmbrăcat în haine de camuflaj, care scoate o armă de vânătoare pe geamul Daciei sale 1310, pregătindu-se să o împuște.
Văzând vulpea în pericol claxonez lung cu gândul de a o face să fugă din calea glonțului vânătorului. Apoi demarez în trombă și mă opresc lângă mașina individului care ascunde arma imediat.
– De ce dacă vedem un animal sălbatic trebuie să-l omorâm? îl întreb.
– Am vrut doar să sperii vulpea, să nu o prindă alții, vine răspunsul uluitor… 😁
Cum ai reușit să te apropii de șerpi și cum știi care e distanța suficient de sigură?
Tiptil. În timp. Acum le cunosc reacțiile, știu când urmează să atace, când se tem și sunt în defensivă, i-am studiat mult de-a lungul timpului. Deși par intimidanți în fotografii, toate speciile din România, se tem și fug de om. Chiar și speciile veninoase se tem și nu atacă decât dacă se simt amenințate. Creierul nostru însă este condiționat să se teamă de șerpi dar și de formele asemănătoare șerpilor. Acest lucru are sens, însă eu am depășit sau probabil nu am cunoscut această temere, în orice caz, nu mă aventurez iresponsabil în lumea lor doar ca să surprind un cadru bun.
Ce ai învățat de la animale?
Să îmblânzesc “animalul” din mine. Am înțeles demult că mai degrabă avem de învățat de la ele, decât despre ele.
Ai simțit vreodată emoție în ochii unui șarpe?
Da, atunci când se reflecta emoția din mine.
Care e întrebarea pe care ai primit-o cel mai des ca fotograf?
Care e nr tău de telefon?😁 sau Cum ai reușit să fotografiezi așa de bine specia X?
Dacă ar fi să alegi o singură fotografie dintre cele făcute de tine, pe care ai alege-o?
E un exercițiu imposibil.
Care este animalul pe care visezi să-l fotografiezi?
Râsul. Nu o zic în “râs”!
Tu cum ai grijă de natură?
Mai întâi de toate ea are grijă de mine. Mi-a fost ca un pedagog și a “predat” foarte bine. M-a pus pe un “scaun“ de frunze și bușteni uscați, și mi-a vorbit tăcut despre bucuria și despre nevoile ei. M-a scos din minți dar mi-a propus un drum. Știam de el, ea doar mi-a adus aminte. De atunci, simt cumva că e o responsabilitate, dar și un mod de a mă menține pe mine sănătos, să-i “port ei de grijă”, îi respect limita și o tratez cu respect. Natura nu mai e ceva de la sine înțeles, ci a căpătat un înțeles. Nu sunt un consumator necioplit, ci un partener lucid, blând, curios. Eu prefer natura sălbatică, “neîmblânzită” de om. Și cred că “îmblânzirea”, nu trebuie să fie un efect, ci un scop.
Și acum, întrebările de oracol:
Dacă ai fi un animal, atunci ai fi…
Încerc deja să îmblânzesc animalul din mine…
Citatul tău preferat este…
“Ceea ce omida numește sfârșitul, restul lumii îl numește fluture” Lao Tzu.
“Nu ești o picătură într-un ocean, ești oceanul întreg într-o picătură” Rumi.
Croșetat, traforaj…ce alte pasiuni mai ai?
Goblenul. După ce epuizez croșetatul. Să colecționez povești nu obiecte. Filmele cu morală bună.
Cărțile care mă pun pe gânduri. Plecările și venirile și plimbările cu EA, natura. Să umblăm teleleu și să o “fotografiez” cu și fără aparat foto și să-mi placă ce iese.
Am văzut că printre trupele care-ți plac se numără și Depeche Mode, preferații mei. Ce piesă de la ei ai asocia-o cu fotografia ta?
Cu una nescrisă încă.
