Spune-mi că ești fotograf fără să-mi spui că ești fotograf

Probabil momentul când taică-meu scoate telefonul pentru a face o poză prin casă și mă întreabă dacă-i lumina bună. 🙂

Cum te-ai hotărât să devii fotograf și cum ți-a fost drumul până acum?

Fotografia, multor persoane se instalează inițial ca și un hobby, iar mai apoi, devine totul mai serios în funcție de pasiunea și dedicarea fiecăruia. Așa m-a prins și pe mine, a evoluat de la sine treptat, iar când am început să câștig din pasiunea mea si asta îmi ocupa aproape tot timpul, atunci am putut spune că am devenit cu adevărat fotograf. Drumul din 2008 și până în prezent a fost plin de tatonări, pot spune că le-am încercat aproape pe toate și am rămas la ce-mi place cel mai mult, fotografia de peisaj, ce-mi aduce multă satisfacție și relaxare.

Cum simți că te-au ajutat studiile în domeniu?

Ajută și studiile, dar din punctul meu de vedere, într-o mică măsură în ceea ce privește domeniul artistic. Dacă ne referim la fotografie, trebuie să-ți găsești singur stilul, prin foarte mult exercițiu, practică, printr-o permanentă căutare și finisare, învățând din propriile greșeli și mai puțin din texte. Fotografia nu este o știință exactă, astfel cu ceva talent, pasiune și mult timp dedicat, poți ajunge acolo unde dorești.

Dacă ar fi să alegi o singură fotografie dintre cele făcute de tine, pe care ai alege-o?

Întrebare mai dificilă ca aceasta, pe care s-o adresezi unui fotograf, sigur n-ai să găsești. Poate în primii 4-5 ani, când portofoliul meu era destul de restrâns mi-ar fi fost extrem de simplu să-ți răspund. Acum, întrebarea ta m-a făcut să dau un info pe folderul galeriei cu imagini selectate și editate pe parcursul celor 15 ani, observând că numărul lor trece de 20.000. În schimb, pot face un clasament al imaginilor premiate și apreciate internațional. Printre ele, multe se numără din Munții Dolomiți, ce i-am vizitat destul de des, iar asta demonstrează că dacă persiști în ceva destul de mult, rezultatul poate fi unul notabil.

Spuneai într-un interviu de acum 5 ani că nu ai avut niciun moment greu în fotografie. Au mai trecut niște ani, așa că te întreb care au fost cele mai mari provocări și cum le-ai depășit?

Provocări și momente mai dificile apar la tot pasul în organizarea tururilor foto în natură, dar nu pot spune că-mi rămâne vreunul întipărit în minte care să-mi fi dat de furcă în a-l depăși. Probabil cel mai mare șoc la care nu mă așteptam vreodată a fost să stau câteva luni bune departe de fotografie, la începutul pandemiei Covid.

Ce stil de fotografie ți se pare cel mai greu dintre toate cele experimentate de tine?

Fără să aibă vreo legătură cu faptul că întrebarea vine de la tine, cel mai dificil domeniu mi se pare fotografia de wildlife, în special găsirea subiectului. Nu neapărat și timpul petrecut la pândă și realizarea imaginilor, un proces ce mi se pare fascinant și plăcut.

Peisaj sau wildlife? Și de ce?

Aș alege poate a treia variantă dacă ar exista, peisajul cu wildlife ☺ Mă fascinează și atrage tot ce este legat de natură, dar cum am putut trăi fără a fotografia wildlife până în ultimii ani, probabil răspunsul este peisajul de data aceasta. De ce? Fiindcă îmi încarcă sufletul și mintea cu spectacolul ei, de fiecare dată unic.

Cum te-ai simțit când National Geographic a publicat fotografia ta cu vulpea în zăpadă?

Orice apariție a imaginilor tale într-o revistă sau publicație internațională este un moment de fericire, mai ales când este vorba despre una de amploarea National Geographic. Poate cel mai plăcut moment legat de acest brand a fost coincidența de a fi într-o deplasare în Spania, iar exact în acea perioadă a fost lansat numărul revistei NatGeo Viajes (Travel) cu o poză de-a mea din Praga, printată pe o deschidere întreagă. După ce am cumpărat-o, îmi venea să-i arăt până și vânzătorului de acolo că poza mea se află în revistă.

Care e întrebarea pe care ai primit-o cel mai des ca fotograf?

Una dintre cele mai populare cred că este: „Pozele tale sunt photoshopate?”

Eu am fost certat că „modific realitatea”, așa că te întreb și pe tine ce părere ai despre editul în fotografia de natură? Când e musai, când e prea mult?

Din punctul meu de vedere e musai aproape oricând, dar mai ales atunci când tragi în format RAW. Prin acest proces al editării imaginilor, pe lângă că poți pune o amprentă a stilului fotografic personal și un grad de artistic în fotografii, de asemenea poți apropia imaginea cât mai mult de realitate și de a transmite trăirile pe care le-ai avut în momentul realizării ei, transpunând parcă privitorul cu tine în acel loc. Varianta cu „prea mult” este stabilită de fiecare privitor în parte și de gusturile acestuia. Pentru mine, prea mult în fotografia de natură e atunci când ochiul este deranjat de o editare agresivă ce-ți fură privirea de la subiect și mai ales denaturează realitatea prin contraste prea puternice sau culori otrăvitoare (prea saturate) sau murdare (hdr) cum le zic eu.

Cum jonglezi cu social media? (eu recunosc că îmi e greu)

Eu cam depind de social media pentru a-mi desfășura activitatea. Am nevoie de o promovare constantă a ceea ce fac și de a transmite informația cât mai ușor celor dornici de a învăța fotografia și mai ales către iubitorii de natură și călătorie. Cândva era destul de greu prin intermediul blogurilor, dar acum, un telefon și câteva story-uri face această muncă ceva mai ușoară.

Care e locul în care te-ai întoarce oricând?

Pfff sunt tare multe, dar unul dintre ele în care m-aș și muta este zona Dolomiților din Italia.

Tu cum ai grijă de natură?

Ca fotograf de natură, tind să cred că prin a arăta lumii cât este de frumoasă, spectaculoasă dar și fragilă natura ce ne înconjoară, publicul larg o va aprecia mai mult și vom avea cu toții grijă mai mare de ea. Dar pe de altă parte, am dubii în această privință, deoarece arătând publicului locuri sălbatice de o frumusețe aparte, ele devin „celebre” și în multe cazuri ajung populate de persoane cărora respectul față de natură cam lasă de dorit.

Cu toții visăm frumos. Tu?

Deși nu țin minte mai nimic din ceea ce visez noaptea, am un vis ce mă urmărește de fiecare dată când sunt cu ochii deschiși, acela de a face cât mai mult timp ceea ce fac acum și de a mă bucura de această pasiune sănătos, cât mai mult timp posibil în această viață.

Și acum, întrebările de oracol:

Dacă ai fi un animal, atunci ai fi…

Asta da întrebare 🙂 Am stat mult să mă gândesc cu ce m-aș asemăna… probabil la cât mă cațăr pe munte, c-o capră neagră. Dar parcă sună mai simpatic o marmotă, atâta că nu prea am frică de câini și nu-s deloc dolofan ca și ea 🙂

Citatul tău preferat este…

„Less is more” … vorba marelui arhitect Ludwig Mies van der Rohe

Croșetat, traforaj…ce alte pasiuni mai ai?

Pe lângă croșetat și traforaj, aș mai enumera pescuitul sportiv la păstrăv și călătoritul dacă se pune 🙂

Iviri

Interviurile cu oameni care au apărut, cumva, în viața mea. Oameni pe care-i admir și care, la un moment dat, au încolțit ceva în mine și au făcut să răsară o idee sau un gând bun. Am simțit că e rândul meu să-i descopăr și să mergem mai departe de aparențe. Cred că, cu cât au mai mult spațiu să se arate, cu atât și noi devenim mai împliniți.