De la curaj la frică, de la gelozie la iubire – cu toții le avem, cât timp ne dăm voie să le trăim. Iar viețuitoarele simt la fel ca noi, chiar dacă nu li se înroșesc obrajii și nu le tremură mâinile, chiar dacă nu au riduri să se încrunte ori glas să spună „mi-e dor”. Cine are ochi, le vede însă cum se ciondănesc, își înfoaie penele, dansează, scot ghearele, zâmbesc, își fac daruri, latră, țipă sau chiar urlă.

Nu e nevoie să fii specialist ca să vezi speranța din ochii ursului, teama popândăului, grija mamei corcodel sau timiditatea egretei. Mie mi-au adus liniștea și bucuria de a fi cu ele ore în șir, iar tu ai nevoie doar de un moment în fața lor.

Îți voi arăta cum să iubești animalele. Te voi face să admiri zborul păsărilor. Îți vei deschide larg ochii și vei vedea lucruri nevăzute încă!