Spune-mi că ești fotograf fără să-mi spui că ești fotograf
Mi-e greu să mă consider fotograf, având în vedere că la mine e doar un hobby, un mod de a mă conecta la frumusețea naturii și de a împărtăși aceste momente cu cei din jurul meu. Dar, ca să-ți răspund la întrebare, mi se întâmplă să evaluez lucrurile din jurul meu în funcție de lumină și forme; probabil acolo văd înclinația spre fotografie.
Povestește-mi întâmplarea preferată cu o viețuitoare
Am multe povești din natură, însă preferatele mele sunt cele în care subiecții mei mă adoptă și se comportă natural. Eram mai la începutul fotografiei de animale sălbatice și aveam camera trap instalate la niște vizuini de bursuc. Nu le știam comportamentul și doream să văd ce și cum. Cu ei s-a făcut vecină o vulpe care, la acel moment, avea pui de 2-3 săptămâni. Am mers să verific cardurile și acumulatorii camerei și, pentru că îmi doream să nu deranjez inutil animalele, m-am gândit să merg după lăsarea serii. În timp ce verificam camera, m-am trezit lângă mine cu patru puiuți de vulpe ce se uitau curioși și temători la mine. Apoi au mai ieșit doi. Nu am făcut nicio mișcare bruscă de teamă să nu-i sperii. M-au mirosit, iar după câteva momente au început să se joace, prinzându-se de coadă, de urechi. M-am îndepărtat ușor la o distanță mai mare de vizuini și m-am așezat pe jos privindu-le inocența.
M-am întors în alte seri la puii de vulpe fiind atent să stau la o distanță confortabilă de ei. Bineînțeles că mă vedeau, dar continuau să se comporte natural, să se joace relaxați. M-au adoptat, așa că am privit câteva apusuri împreună. A fost magic!
Care a fost animalul cel mai greu de fotografiat până acum? Am văzut fotografia cu lupta celor doi cuci, bănuiesc că sunt în top? (eu nu am reușit să-i prind până acum).
Imaginile cu lupta celor doi cuci rămân, fără îndoială, printre cele mai remarcabile pentru mine. Sunt chiar inedite, pentru că nu am mai văzut ceva asemănător înainte! Cu toate astea, nu pot pretinde că au necesitat eforturi extraordinare. E adevărat ca am mers special să pozez cucul, am ales cu grijă locul pentru o compoziție plăcută, apoi am așteptat camuflat lângă o tufă de păducel pe o ploaie ușoară, care încet, încet a intrat la piele. Lupta teritorială a cucilor a fost, într-un fel, o recompensă neașteptată pentru răbdarea și insistența mea.
Anul trecut, pentru mine cel mai dificil animal de fotografiat a fost cerbul carpatin. Pe munte rar îl întâlnești într-un peisaj amplu și aerisit. La câmpie, lucrurile stau diferit. Așadar, nu găsirea cerbului a fost o provocare ci fotografierea lui într-un context plăcut, cu o lumină frumoasă. După numeroase încercări, ajutorul unor amici, sute de kilometri conduși și zeci de ore de așteptare, am reușit să obțin câteva imagini care îmi satisfac gusturile.
Ce ai învățat de la animale?
Am învățat că în natură nu există conceptele de bine și rău sau dăunător și folositor, ci doar echilibru. Am observat că, în ciuda faptului că animalele depun un efort considerabil pentru a-și asigura hrana și supraviețuirea, ele nu fac risipă. Animalele ne oferă o lecție prețioasă de eficiență și respect pentru resurse, iar asta e esențial pentru supraviețuirea unei specii.
Care e întrebarea pe care ai primit-o cel mai des ca fotograf?
Una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des este legată de echipament și setări, mai ales de la cei aflați la început. Chiar dacă personal nu am întrebat niciodată alt fotograf „Ce setări folosești?”, îmi aduc aminte că la început și eu eram preocupat de aceste aspecte. Fotografii mai experimentați mă întreabă despre abordarea mea față de subiectele fotografiate, în timp ce cei cu un nivel avansat, cum ești tu, par să se bucure de imagini fără a-mi mai pune întrebări, pentru că nu mai au astfel de enigme 😊. Dacă aș fi în locul lor, dacă eu aș pune o întrebare unui fotograf, aș explora subiecte precum lumina și compoziția.
Dacă ar fi să-mi faci cadou o fotografie de-a ta, care ar fi aceea și de ce?
La alegere, o fotografie cu lupta celor doi cuci. Tot ai menționat mai sus că-ți plac!
Care este animalul pe care visezi să-l fotografiezi?
Există o mulțime de animale pe care îmi doresc să le fotografiez. Pe lista mea se regăsesc cele din Africa, dar și urșii polari, așa cum am observat în lucrările tale. Cu toate acestea, în ultima perioadă, mă fascinează ideea de a surprinde în imagini o balenă alături de puiul ei. Mă gândesc la oportunitatea extraordinară de a împărtăși emoții autentice și la conexiunea specială dintre mamă și pui, în imensitatea și misterioasa lume subacvatică.
Știu că ai fost în Islanda, una dintre țările mele preferate. Cu ce impresie ai rămas de acolo? (eu am în minte corbul de la Skogafoss, superbă imaginea!)
Mulțumesc pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut!
Islanda a lăsat în mine o amprentă profundă. E un paradis al contrastelor cu peisaje desprinse parcă din altă lume și o atmosferă cu totul distinctă față de ceea ce cunoaștem în țara noastră. Este mereu spectaculoasă. Am fost doar de două ori și m-aș întoarce oricând!
În ceea ce privește fauna sălbatică, Islanda mi-a reconfirmat convingerea că animalele reacționează la contactul cu omul în funcție de modul în care le tratăm. În România, majoritatea păsărilor se tem de noi, un simplu căprior se ferește și aleargă să se ascundă la vederea noastră. Însă în Islanda, chiar și fără echipament de camuflaj, păsările și animalele nu par să resimtă frica de om. Poți să te apropii de ele relativ ușor, iar dacă te integrezi liniștit în mediul lor, te primesc cu deschidere. Îmi amintesc cu plăcere de o experiență pe o potecă turistică, unde o pasăre a zburat atât de aproape de mine să mă atenționeze că acolo e teritoriul ei, încât am reușit să-i fotografiez doar capul, deși aveam la dispoziție un obiectiv pentru peisaje. Acest lucru reflectă faptul că locuitorii de acolo trăiesc într-o simbioză naturală cu animalele, spre deosebire de realitatea din țara noastră.
Cum ai descrie 2023 într-o singură propoziție?
2023 a fost un an surprinzător de frumos, cu bucurii neașteptate și experiențe memorabile.
Ce-ți dorești de la 2024 din punct de vedere fotografic?
Nu am rezoluții fotografice. Nu mi-am mai făcut. Traversez o perioadă în care am din ce în ce mai puțin timp pentru fotografie. Evident că nu mă opresc, doar încetinesc puțin datorită conjuncturii.
În 2024 îmi doresc doar să fiu sănătos, să adopt o atitudine mai relaxată, acceptând evenimentele așa cum vin. În plus, îmi doresc să mențin și să întăresc legăturile cu oameni de calitate în lumea fotografiei, cei care nu trăiesc în competiție cu alții, ci doar cu ei înșiși, cu oameni care sunt dispuși să-ți ofere sprijin, uneori fără să-l ceri, cu oameni care nu folosesc fotografiile și vorbele ca să lovească, ci ca să clădească. Cam atât!
În tot timpul petrecut în natură, ai remarcat în vreun fel efectele schimbărilor climatice?
Da, sunt evidente! Transformările în peisaje, comportamentul animalelor și fenomenele meteorologice sunt dovezi clare ale impactului schimbărilor climatice asupra mediului înconjurător. Aceste schimbări au afectat ciclurile naturale și echilibrul ecosistemelor locale. În urmă cu câțiva ani, fotografiam ușor animale în peisaje iarna, însă de aproximativ trei ani, în zona mea a nins sporadic și foarte puțin, deși iernile aici erau serioase. Verile extrem de călduroase au adus cu sine noi provocări pentru viața sălbatică, cu animale care caută adăpost și surse de apă. Avem specii care nu mai migrează spre ținuturi mai calde. Impactul e clar, dar, din motive pure de lăcomie și dezinteres, noi oamenii, negăm vulnerabilitatea ecosistemelor noastre la schimbările climatice și implicit necesitatea unor acțiuni urgente pentru conservarea mediului înconjurător.
Tu cum ai grijă de natură?
Am grijă de natură în mai multe feluri. Prin imaginile pe care le capturez, dar și prin mesajul care le însoțește, încerc să sensibilizez privitorii cu privire la importanța respectului și protejării mediului înconjurător. Nu arunc gunoaie în natură, dimpotrivă – le adun. Mă implic activ, semnalând autorităților locurile care devin gropi de gunoi, în încercarea de a minimaliza impactul negativ pe care îl avem. Întrucât port costum de camuflaj în timpul plimbărilor mele în natură, unii mă confundă cu un ranger sau paznic de vânătoare, iar acest lucru mă determină să-i responsabilizez pentru orice abuz constat; pe cei mai maleabili încerc să-i educ cât pot de mult. Recent, am povestit o astfel de întâmplare pe FB. Cu toate acestea, simt că trebuie să fac mai mult pentru a ajuta la protejarea mediului, la conservarea naturii.
Și acum, întrebările de oracol:
Dacă ai fi un animal, atunci ai fi…
Dacă aș fi un animal, aș fi poate un lup. Admir independența lor, spiritul de comunitate. Sau cred că aș fi un vultur. Admir libertatea lor în zbor, perspectiva deosebită asupra lumii. Poate aș opta să fiu un cerb. Admir demnitatea și frumusețea lor în mișcare, precum și capacitatea de a se adapta la diverse medii naturale. Ar merge să fiu și o bufniță. Le admir grația și mimica lor, mă binedispun mereu! Cred că ai prins ideea.
Citatul tău preferat este…
„Când omul își pierde legătura cu natura, se pierde pe sine.” – Ansel Adams
Croșetat, traforaj…ce alte pasiuni mai ai?
Pasiunile mele includ călătoriile, să explorez locuri noi și să descopăr culturi diferite. Îmi place să mă pierd în filmele bune, să revin la dialogurile care mă fascinează. Încerc, de asemenea, să redescopăr plăcerea lecturii, explorând lumi și idei noi prin cărți.
