Ochii lui triști, pătrunzători, dar cu o sclipire fină de speranță, parcă vor să-mi spună că trebuie să fim mai buni, să nu ne vedem doar pe noi și problemele noastre și să luptăm pentru natură, nu împotriva ei. Să fii bun e tot ce poți lăsa în urma ta și poți să o faci în fiecare zi.

După ce se obișnuiesc cu tine și te acceptă, sunt ca niște țațe curioase. O cheamă repede pe surata, se ascund una în spatele celeilalte și te scrutează din cap până în picioare. „Ce e bolovanul ăsta mișcător? Al cui e, maică? Ce hram poartă? Auzi și tu, că a venit tocma’ din România să ne vadă! Ne-am procopsit cu nebunul pe cap. Las’ că-l punem noi cu botu’ pe labe.”
Vidră eurasiatică | Scoția, 2022

Nu lăsa aluna din mână pentru morcovul din pământ. A ajuns expresia noastră până în Canada, unde au adaptat-o special pentru veverița neagră, care pare să o fi înțeles foarte bine. Dar ea nu știe că morcovul face bine la vedere.
Veverița neagră | Canada, 2022

A ciripit o magie cu care a adormit orcile și pe mai marele Sauron, apoi m-a primit în povestea lui plină de lumină și triluri vesele.
Măcăleandru | Scoția, 2022

Când ai nevoie să te cunoști, când simți că emoțiile te copleșesc și singurătatea se simte cel mai profund, caută să petreci timp cu tine. Doar în liniște te poți descoperi așa cum ești tu, și nu așa cum te văd alții. Singurătatea nu e rea, cât timp nu te simți singur!
Pufin | Insulele Feroe, 2022

În iarba potrivită, orice gâscă arată bine.
Gâscă canadiană | Canada, 2022

Legenda spune că cerbul a vrut să fie „mai marele pădurilor și munților”, iar Dumnezeu l-a binecuvântat cu două crengi verzi, frumoase și rămuroase de stejar. Mândru, a plecat la datorie, dar s-a întors plângând la Dumnezeu, pentru că lupul nu l-a ascultat. Nu mare i-a fost mirarea acestuia când a văzut cerbul cel fricos și, drept pedeapsă, i-a uscat ramurile verzi și făloase de pe cap.
Cerb carpatin | România, 2022

Și-au împrumutat culorile, dar cardinalul a făcut supradoză de roșu și l-a prins foamea agitat.
Cardinal roșu | Canada, 2022

Nu știu cum arată un înger în zbor, dar până atunci mă mulțumesc să o văd pe ea, chira arctică.
Chiră arctică | Islanda, 2022

Vine din vest. Are apusul în spate și aventura înainte. Abia ce a coborât de pe cal, în mijlocul sălbăticiei. Și-a aruncat pălăria, s-a descălțat de cizme și acum se uită temător în jur.
Piciorong | România, 2021

Am învățat că limbajul corpului spune multe. În cazul de față:
El: Plec dacă nu îmi zici ce te supără.
Ea: Ți-am spus că nu am nimic!
Pescăraș albastru | România, 2021

Când unul mănâncă, ceilalți stau cu coada între picioare și își așteaptă rândul la pește.
Pufin | Insulele Feroe, 2022

Un iepure gelos că nu are penaj colorat. Un fazan mâhnit că ar putea auzi mai bine cu urechile mari. Ce păcat că nu se văd cât sunt de frumoși! Împreună și fiecare-n parte.
Iepure și fazan | Cehia, 2022

Dansează ca și cum nu-i vede nimeni. Se mișcă cu atâta grație, încât abia ating luciul apei. Iar eu, un norocos, am avut loc în primele rânduri la spectacolul lor.
Flamingo | Cipru, 2022

El, actorul principal pe scena naturii. Eu, spectator în primul rând.
Pescăruș comun | Italia, 2021

Contre-jour. Sau singura lumină în care penele lui metalizate au voie să își ascundă culorile și să se scalde mândre în auriul soarelui.
Graur | România, 2022

Pasărea care dă vocea răpitoarelor. Cu țipătul lui, a cucerit regizorii de la Hollywood. Și, ori de câte ori apare un vultur sau un șoim în filme, indiferent de specie, coloana sonoră e mereu strigătul lui pătrunzător și răgușit.
Șoim cu coada roșie | Canada, 2022

Parcă e un făcut să prind piciorongul numai cu apusul în spate. Îl iubesc! Și-l declar cel-mai-minunat-superb-frumos-gingaș-adorabil.
Piciorong | România, 2022

Mi-a luat ochii cu 'aspectul ei blând, înșelător', așa cum e descrisă în cărți. M-a fascinat. Mi-am întors capul după ea, așa cum îl răsucește ea după pradă. Și mi-a rămas în minte, un moment bun de pus la cele mai frumoase amintiri.
Huhurez mare | România, 2021

Pentru prima oară când, dintr-o serie de cadre, îl aleg pe cel cu spatele. Mai mult decât conturul ei, mi-a plăcut curajul cu care m-a confruntat. Știa că sunt acolo, a stat la pozat, iar apoi s-a întors spre lumină. Fără teamă.
Short-billed Dowitcher | Islanda, 2022

E cea mai tăcută specie dintre stârci, iar eu, cu privirea după pescărași colorați, eram cât pe ce să n-o observ. Dar și când am făcut-o, n-am putut să-mi iau ochii de la ea - atât de pură, delicată și imaculată. O egretă mică, în căutarea partenerului. Am avut norocul să o surprind în cel mai frumos moment al ei, în perioada de curtare, când lorumul își schimbă culoarea și devine mov.
Egretă mare | România, 2021

Fură găini și inima mea.
Vulpe roșie | România, 2022

„Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii,
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
zbor.
Şi acesta e zborul.”
(Lecția de zbor - Nichita Stănescu)
Codalb | România, 2022

Nu e prima oară când îi văd împreună, dar pare că trăiesc în armonie amândoi. Poate mai puțin iarna, când el sforăie în bârlog, cu burta în sus, iar ea ascunde ghindele ca să facă stejarii mai mulți puișori. Și uite de asta mănâncă ursul miere și zmeură.
Ursul și gaița | România, 2022

Ea fuge spre ape mai line, mie mi-au fugit ochii după ea.
Egreta mare | România, 2021

Multe modele internaționale au defilat pe podiumul Deltei, dar unul singur s-a remarcat prin eleganță și naturalețe. Născută parcă să fie pe podium, știe să păstreze aparențele chiar și în cele mai grele momente. E apreciată de mii de oameni, dar ea rămâne tăcută și pășește cu modestie și grație înainte.
Egreta mare | România, 2022

Se spune că Dumnezeu a creat măcăleandrul și l-a numit „gușă roșie”. Nu i-a dat nicio pană roșie, dar i-a spus că trebuie să o obțină singur. Atunci măcăleandrul a iubit cu patimă, a cântat cu foc, a luptat cu ardoare - însă gușa nu i s-a colorat. În ziua când l-a văzut pe Iisus răstignit pe cruce, a zburat în fugă și i-a scos cu ciocul un spin din frunte. Atunci, picătura de sânge i-a curs pe piept și i-a înroșit penele.
Măcăleandru | Scoția, 2022

Fug mâncând pământul când vine seara și ISO crește în aparat cu viteza luminii. Dar cadrul ăsta mi-a plăcut așa de mult, încât am forțat nota și am tras cu ISO 12800. Păi cine pleacă de acum nopțile pe baltă?
Stârc cenușiu | România, 2022

Nu e ușor să porți picioare așa firave! Se îndoaie greu, te încurcă la alergat, ba chiar pari un pricăjit de care râde restul păsărimii. Dar cine merge prin apă ca pe bulevard și cine se uită de sus ca din dronă, peste natura spectaculoasă din Deltă?
Piciorong | România, 2022

Chiar și cei mai puternici fac plecăciuni. În fața divinității, toți suntem egali și nu e rușinos să avem credință. Câteodată, e bine să o arătăm și poate așa reușim să dăm mai departe speranța.
Codalb | Scoția, 2021