Totul e asemănător între cele două specii, de la localizare și până la comportament. Se găsesc în zone cu apă mică, stau mai mult în colonii, mănâncă în general insecte, iar cuibul este o scobitură în pământ, căptușită cu vegetație. Sunt gălăgioși, cu voci similare, cea a Ciocîntorsului fiind parcă puțin mai melodioasă. Până și ritualul de împerechere e aproape identic cu cel al verișorului, aș zice că singura diferență e legată de picioarele lui mai scurte, care-i dau mai multă stabilitate pe spatele partenerei. Ambele specii devin agresive când se simt amenințate de intruși. Mai mult decât atât, Ciocîntorsul apelează la trucuri și face pe actorul când un atacator se apropie de zona de cuibărit. Se preface rănit, șchiopătează, cârâie și reușește să-i distragă atenția. Pentru că o pasăre rănită e o pradă mai ușoară, intrusul uită de cuib și puișori și se îndreaptă către el.